Lala blog

Salutare, dupa atata timp in care cred ca ati si uitat de mine…sa va fie rusine ca ati uitat de “cosmarul vostru”

Nici nu mai stiu unde am ramas data trecuta, pentru ca a fost demuuuuult cand am scris ultimul articol, dar pot sa va spun ca ultima luna aici  a fost foarte grea.  Am avut parte de examene pe banda rulanta, dar si de mult stres din cauza indiferentei profilor din Romania. Cu parere de rau, am ajuns sa imi dau seama de fapt cum sta treaba. Dragii nostri profi de la faculta, asteapta rezultate “extraterestre” dar ei nu ofera informatiile necesare pornirii intr-o experienta in strainatate. Profii de la faculta  inainte sa plec imi spuneau ” nu cumva sa ne faci facultatea si tara de ras …” dar ei singuri se fac de ras.

Daca vrei sa afli informatii despre sistemul de notare sau despre documentele necesare, intrebi 5 persoane si primesti 10 raspunsuri DIFERITE !!!

Ideea e ca in loc sa diminueze stresul studentilor plecati de acasa, il dubleaza !

Multumesc Domnului, mai exista undeva pe lumea asta si oameni de treaba care stiu sa se documenteze si sa dea raspunsuri exacte.

Despre note …. nu am mare lucru de spus. Am avut si note mai mici si mai mari, iar ceea ce ma amuza cu adevarat este ca inainte, cand eram acasa, ma suparam pentru o nota de 8 la  examen, dar aici cand iau un 5 ma  bucur ca de paine calda .

Am invatat sa nu ma mai agit pentru note, sa nu ma mai gandesc “ca nu se rezolva” si sa incerc sa iau totul mai usor. Cred ca o experienta de genul asta e buna pentru stresatii ca mine ( atentie !! am zis STRESATI si nu STRESANTI ).

Dragii mei o sa detaliez problema asta … mai incolo am un motiv serios pentru care nu zic mai multe acum. SOOMN!

Va pup si… sa nu uit : un 2011 cat mai reusit sa aveti !!!

                                                   Cu mult drag, O romanca la Strasbourg

Iarasi am intarziat cu scrisul !!!! sunt neserioasa, stiu ! Oricum pregatiti-va serios, luati-va o punga de popcorn si puneti-va “lunetele” pe pozitie pentru ca de data asta nu glumesc : o sa aveti ce citi !

Ramasesm la duminica in care eu plecam in Germania in vizita la proful de engleza si la sotia sa , nu ? Fara “dar si poate” sunt cei mai de treaba oameni! atat de simpli, fara pretentii materiale si cu care poti discuta despre orice fara inhibitii…

O intersectie interesanta si frumoasa in viata profului de engleza: el e FRANCEZ, locuieste in GERMANIA, foarte aproape de Strasbourg si preda nimic altceva decat : ENGLEZA . Eu cum sunt mai vorbareata,( doar ma stiti nu e cazul sa dau detalii) faceam haz de aceasta sa ii spun asa “combinatie interesanta”, iar proful nu se dadea in laturi de a-mi tine isonul… si asa am ras de ne-am prapadit ! Sotia dansului, o figura de nemtoaica, foarte hazlie si draguta… zic figura pentru ca la orice spunea sotul dansei, gasea ceva la ce sa comenteze dar un comentariu foarte pertinent si dragut. In concluzie cuplul perfect: Ea cu picioarele pe Pamant, El cu capul in nori si mereu pus pe glume !

De departe a fost cea mai frumoasa Duminica petrecuta pe aceste meleaguri. Am fost la vreo 30 de Km de Kehl sa vizitam viile … am sa postez niste poze sa va faceti o impresie despre aceste minunatii.Absolut perfecte ! Alineate, drepte, parca erau facute cu piaptanul Nu mai are rost vreun comentariu despre struguri .. dulci ca zaharul ! Nu va mai fac pofta, mai bine va las cu popcornul

Dupa o frumoasa plimbare pe dealuri, am ajuns la o pensiune minunata unde spre marea mea mirare era plin de oameni la varsta a 3-a imbracati de gala, care se bucurau de soarele si de frunzele aurii strecurandu-se  pe terasa pensiunii, in compania unei prajituri “Foret Noir” ! Intr-adevar este un loc superb, o priveliste care iti ofera liniste si acolo chiar poti uita de stresul cotidian si de alte probleme. Cred ca si pe ploaie locul acela ramane la fel de “insorit” doar prin simplitate, prin lipsa incarcaturii materiale . Eu sunt o persoana care nu tine la lux, poate de aceea am considerat ca este un loc perfect pentru a lenevi si pentru a te simti aproape de natura.  Numele sau este: Hotel Rebstock si se afla in localitatea sau comuna Durbach. Daca veti avea ocazia sa ajungeti in aceste locuri sa nu ratati o plimbarica prin curtea acestui hotelas.

Pe drum iarasi o observatie de care se distra proful: la mers incolo, eram toate fetele vesele, cantam nici nu ne interesa ca se auze in boxe Vivaldi … dar la intoarcere, dupa acea plimbare lunga , eram adormite si obosite, nici “pas” nu mai zicea nimeni, iar acum Domnul Vivaldi isi avea rostul pentru ca aproape adormisem.

Am ajuns la casa profului, foarte draguta, micuta, cu o gradinita frumoasa tapetata cu frunze de toate culorile, unde am servit o tarta cu prune si am povestit foarte multe de-ale vietii. Apoi eu si Diana , fata din Slovacia am plecat intr-o plimbarica pe malul Rinului timp in care proful a condus-o pe Irina – fata din Moldova acasa, pentru ca se grabea din pacate. Plimbarea cu Diana a fost foarte frumoasa si nici nu ne-am dat seama de trecerea timpului, pana ce a inceput sa se insereze si noi trebuia sa ajungem inapoi la casa profului. Pe drum aveam o indoiala : daca am venit pe drumul bun? Pentru ca stiti cum e cu intersectiile: mereu alegem drumul gresit dar de data asta … eram doua si unde-s doi , exista doua pareri ) deci oricum nu era bine !!! In final ne-am descurcat pentru ca imi aminteam exact o cladire portocalie si ajunsesem la ea, deci era bine ! In drum am dat de prof care venea dupa noi cu bicicleta, crezand ca ne-am pierdut. Am ajuns din nou acasa la ei, unde am avut parte de o masa simpla dar pe gustul meu : Racklett, salate de tot felul si un Pineau – productie proprie. Mi-a placut foarte mult si m-am simtit ca acasa.

Imi amintesc ca la un momentdat, venise vremea desertului si zicea Diana ca ciocolata iti da stare de optimism si proful zicea ” numai sa nu adormiti maine la ora mea ” , la care remarca mea : ” teacher, sunteti foarte pesimist ! cred ca mai aveti nevoie de o bucata de prajitura. Si uite asa se facuse ora 10 seara cand am parasit Germania. Am ajuns intr-un tarziu acasa obosita si multumita de ziua petrecuta. Dar acasa trebuia sa ma astepte ceva mai putin placut: tema la contabilitate … !!

A doua zi la scoala, la ora de engleza,am fost foarte activa , iar la final i-am zis profului ca a fost de vina prajitura facuta de sotia sa

Revenind, la titlul articolului de astazi … shoppingul. Sa va explic cum am ajuns eu sa fiu “pasionata” de shopping …. cei care ma stiu, cunosc faptul ca nu sunt eu adepta cumparaturilor de haine si sa umblu nebuna dupa haine ! Dar de data asta lucrurile se schimba din cauza colegilor mei care merita o lectie !! Dat fiind faptul ca sunt foarte materialisti si eu sunt genul sa ma descurc fara sa le cer bani parintilor la polul opus sunt colegii mei de aici care stau pe banii parintilor fara sa se zbata singuri ! Si ceea ce e mai rau de atat e faptul ca sunt foarte  Ah … o alta intamplare draguta ) mergeam intr-o seara la discoteca si aveam o rochita mai scurta, eleganta, si treceam pe langa cotul cladirii mele cand vad doua “puicute” care isi asteptau clientii …. bun … trec eu linistita , ma claxoneaza o masina dupa care aud in urma mea in traducere : ” ne iei clientii ? ce faci ? ” ) tare nu? ) cred ca daca raman in pana de bani as putea face cariera ) eh … glumesc si eu !

In data de 14 Oct a avut loc intampinarea oficiala a studentilor straini, unde am cunoscut niste studenti romani , foarte de treaba, iar profii s-a comportat foarte frumos cu noi . Ne-au adus sandwichuri, suc si s-au prezentat pe rand , la fel si noi . Un gest frumos din partea lor.

Sunt destul de dezgustata de comportamentul colegilor mei si mai ales ca am aflat ca a fost un baiat din Polonia tot asa cu bursa , anul trecut , Piotr in chema, iar colegii mei , pe atunci in anul 1 , intr-o zi au desenat pe tabla un autobuz pe care au scris Polski si niste oameni in el unde l-au etichetat pe Piotr si au facut o sageata care mergea inspre Polonia … Sunt niste copii rasfatati! doar atat ! Poate candva vor realiza ceea ce e cu adevarat important in viata !

Dati-mi niste idei , cum as putea sa le dau niste lectii ? sau cum as putea sa fac sa isi schimbe parerea asta … despre ei si despre oamenii care nu au posibilitati financiare asa bune . Ei nu se considera rasisti dar eu cred ca sunt …  Astept cu drag, daca nu reusiti cu comentarii, astept pe mess si va rog frumos sa ma ajutati cu pareri ! v-am pusicit!

Astazi pot face o adaugare la articolul de ieri …aseara am discutat cu unul dintre colegii mei “VIP” pe Facebook, in legatura cu comportamentul lor de isi permit sa isi bata joc de oricine, si am uitat sa va spun ca isi bat joc de profesori la cursuri , ii huiduie daca gresesc si urla … e teroare! dar revenind : raspunsul lui a fost ” e  fara intentie rea” … sincer, cum sa fie fara intentie rea cand deja au 20 de ani. Aici nu mai e vorba de 13 ani, cand ai tupeu sa zici orice si lumea te lasa in Si multumesc Adi ptr filmulet si stai linistit ca asta nu va ramane asa … just wait Daca vi se pare ca exagerez, sau sunt prea radicala de asemenea astept comentarii, fara suparare pentru ca nu sunt genul care nu accepta criticile. Le stiu accepta ca si laudele , in egala masura. Deeeeci …

     “NO” ca am revenit !!!  mi-era dor sa zic un “no”  ardelenesc , daramite sa aud unul ?? Cred ca o sa ii invat pe colegii mei sa spuna, sunt curioasa cum suna cu accent frantuzesc pentru ca din fericire am avut ocazia sa aud un oltean cum spune “no” ( Aditz sper ca te recunosti aici )  …  Stiu ca v-am lasat balta si iarasi am ajuns la dinozauri dar de 10 minute m-am trezit si am mintea fresh asa ca profit sa astern pe aceasta pagina ultimele intamplari care zic eu sunt frumoase. Saptamana trecuta , sambata aveam mare chef de shoppinguit, asa ca am dat fuga la mallul “Place les Halles” … cam va dati seama ce s-a intamplat : perioada reducerilor = NEBUNIEEE !!! atata lume eu nu am vazut nici la Catedrala )  acum pe bune, era multa multa lume: femei cu copii in carucioare , batranei, batranici foarte moderne, copii, de toti si de toate. Era si Cezara pe acolo … proba de zor, iar pe cand ma invarteam mai bine aud cuvinte romaesti. Pe moment nu am inteles exact cuvintele pentru ca mergea si muzica  in magazinul respectiv, dar accentul era 100% romanesc. Doua fete, asa la vreo 27-28 de ani pe care evident ca nu m-am putut abtine sa le abordez. Asa ca mi-am luat inima in dinti si le-am intrebat : ” sunteti din Romania??” si mi s-a raspuns : eu sunt din Strasbourg , dar sora mea e din Romania. Eu foarte entuziasmata am zis ” si eu !!! si tare ma bucur sa aud vorbindu-se in romaneste! ” Eram atat de entuziasmata mai ales ca erau doua domnisoare frumoase, distinse, dragute…. insa raspunsurile si indiferenta lor m-a lasat cu un gust amar…N-au mai zis nimic si si-au continuat ele ceea ce povesteau si au plecat, lasandu-ma asa … Dupa cum spuneam era ceva neasteptat. Deja imi faceam ideea in gand cum sa ma plang “pe blog” si cum sa va fac sa intelegeti cum m-am simtit, cand vad langa mine pe una dintre fete zicandu-mi : ” scuza-ma te rog ca am fost atat de indiferenta si de rece. Numele meu este Diana si sunt doctorita in Strasbourg.” – ASA DA !!! m-am prezentat si eu, i-am spus cum am ajuns aici, cu ce ma ocup si mi-a lasat numarul el de telefon sa o sun sa iesim intr-o seara. Vreau sa va spun ca am simtit o bucurie imensa pentru faptul ca si-a dat seama ca nu gasesti des romani prin Strasbourg si ca putea sa fie mai comunicativa. In final a fost bine totul.

  In rest, ce am mai facut … am avut un examen saptamana trecuta, la informatica si nu va spun ca a fost greu de tot si muuult … nu stiu ce am scris si ce n-am scris my first exam here ! Acuma incerc sa ma scuz ) tot saptamana trecuta trebuia sa mergem la padure in Germania cu inca doua fete : una din RP.Moldova si cealalta din Slovacia acopmaniate de proful de engleza M.Coulliaud. Dar nevasta dansului a facut criza de Mai ales ca ii aud pe colegii mei cum spun ” la multi ane” ) foarte simpatici ! A … da … inca ceva interesant: joi am fost la supermarketul Simply pentru a-mi achizitiona niste pulpite de pui sa le prepar. Si la casa era “nenea Miguel” , un spaniol. Ne-am mai intalnit pentru ca eu sunt clienta fidela a magazinului Simply dar nu stia ca sunt romanca si de data asta am platit cu cardul , deci aveam nevoie de buletin. Si i-am aratat buletinul si a vazut Romania. Atat a fost nevoie !!! a si inceput : “Buna ziua ! ” eu: ” hola!”    El : ” ce mai faci ?”    Eu : ” yo soy bien, gracias”.    El :” la multi ani !”   Eu : ” gracias!”  La final zice : ” ahaaa…tu sabes ablar en espagnol “   Eu : ” si si !!  Adiooos !!! “   El : ” La revedere !”   Foarte dragut !!! m-am distrat de micul incident . 

    Sunt din nou aici … aici cu voi. Stiu ca am promis ca am sa impartasesc din experienta mea, in fiecare zi dar cu parere de rau mi-am incalcat promisiunea. Am primit reclamatii ca si “dinozaurii au citit ultimul meu articol… atata e de vechi” ) ( ANA) Bine, asta nu are nicio legatura cu titlul articolului Revenind la ceea ce vreau sa va povestesc. Miercurea asta … am participat la , in traducere tipic-romaneasca ceea ce se cheama ” a fost distractiv. Galagie mare, oameni care se distrau pe cinste, desi nu intelegeau mare lucru din ceea ce se intampla. Eu m-am ales cu o pictura pe fata cu masca cu argila – verde, si creion rosu. Partea proasta a fost ca pana am facut rost de un servetel, argila s-a …. uscat ) si am mers asa acasa. Eu uitasem ca eram “pictata” si ma tot gandeam de ce se uita lumea ciudat la mine in tramvai, insa acasa am gasit raspunsul cand m-am vazut in oglinda. In continuare, lumea a mers la restaurant sa compenseze efortul depus inainte, iar incepand cu orele 22:00 aveam sa mergem la discooooo ! prima mea seara la discoteca in Strasbourg. Clubul se numeste Seven si este foarte aproape de Piata Gutenberg. Este foarte mic. Multa lume…. n-a fost prea stralucit, insa am avut noroc cu colegii mei care sunt niste amuzanti si niste simpatici asa ca totusi n-am distrat. Cred ca va intrebati pe ce muzica danseaza francezii , pentru ca ceea ce asculta asta e clar ca fiecare asculta ce vrea si ce ii place, dar sa va lamuresc pe ce danseaza ei : pe Britney Spears, melodii latino – care sincera sa fiu mi-au incantat auzul, am dansat si pe House dar e un  House mai domol. Joi am avut liber de la scoala pentru ca a fost greva din nou. Vineri insa, am avut materii grele la scoala si pana la ora 18 de la 8 dimineata. Seara cand stateam mai bine in Disparuse fata serioasa si devenise o fata de om bucuros . Am intrat inauntru si am dat de o incapere nu mai mare ca o sala de clasa … cu vreo 6 canapele, un bar si doua domnisoare imbracate in POLICE girls Apoi am aflat ca era un local clandestin, dar era frumos prin simplitate si oameni care radeau si colorau atmosfera cu cantece live. Au cantat si baietii nostri de la masa melodia ” Manhattan Kaboul”- de la Axelle ca e vorba de o fata straina … si un baiat.Dar e mai mult despre fata.  Au cantat foarte frumos. A, da … am o colega- Andrea. E din Romania dar s-a mutat aici mai demult. Si am vorbit mult in romaneste aseara. E o fata foarte draguta si de treaba. Spre uimirea mea, m-am simtit foarte bine. Le-am ramas datoare cu o melodie la karaoke pentru ca pe cand m-am hotarat sa cant,  s-a terminat ora de cantat. Deci a ramas pe data viitoare.  Ce mai pot sa va spun este ca am avut o saptamana foarte incarcata si am ajuns acasa tot pe la ora 20. In rest tot am avut cursuri, i-am invatat pe francezi sa vorbeasca romaneste . Imi spun dimineata “buna dimineata” sau “buna ziua”. Ma intreaba ” ce faci “. Sunt deschisi si sunt curiosi sa stie una-alta…ceea ce ma bucura enorm. Bun … eu va las acum … imi iau ramas bun si va spun pe data “aviatoare” care sper sa fie mai devreme decat acum ca risc sa imi citeasca articolele doar dinozaurii, asa-i Ana ? ) V-am pupat !

                    In articolul anterior va relatam cateva zile negre si ploioase de care am avut parte, ei … astazi vin cu intamplari noi de pe meleaguri frantuzesti. Risc sa credeti ca mint sau ca ma contrazic singura … dar recunosc ca uneori e frumos Strasbourgul si cand ploua. Am sa dezvolt ideea in urmatoarele randuri dar nu inainte de a-mi aminti o alta intamplare de saptamana trecuta si anume : eram in La Petit France , ma plimbam linistita. Am spus cumva “linistita”? da … dar nu a durat mult acea “pace” pentru ca la un momentdat toata “mireasma” si senzatia de “bine” s-a spulberat intr-un cosmar bucurestean. O cucoana, coafata, blonda (3 in 1) striga, imi cer scuze – “vorbea la nivel inalt”  langa Catedrala …. interesanta conversatie avea : ” haideti tuuu ca v-am luat bilete la barcuta pentru ora 8… haideeti ca nu se poate sa ratati plimbarea cu barcuta pe rau ” …. iiiiihhhhh !!!  n-am nimic cu bucurestenii dar aceasta tanti era groaznica. Tot acest show era facut foarte aproape si de un restaurant si credeti-ma ca se auza perfect pentru ca eu in timp ce ma indepartam (sau credeam ca ma indepartez pentru ca glasul acela uracios ma urmarea precum umbra mea) auzeam foarte bine si ceea ce mai ramasese de auzit . Am uitat sa completez la ” cucoana coafata si blonda” faptul ca avea o multime de bijuterii “cheap” dar erau de aur ? erau ! ce mai conta ca o trageau in jos de multe ce avea… si zice-se ca era in excursie cu autocarul. Ma intreb … oare exista limita de kilograme la persoana in politica companiei de transport?!  Acum exagerez si eu si sunt rautacioasa cu criticile mele , dar asa tare se observa ca erau din Romania. Bine, pentru cine isi cunoaste marfa, of course, ca cine nu stie probabil raman la nivelul de “turisti disperati” . Acum partea a 2-a … in aceeasi seara la intoarcerea acasa ma uitam intr-o vitrina aranjata cu mare gust si langa mine apar 3 femei care la fel ca si mine admirau vitrina … sau ma rog credeam eu ca admira, pana ce au deschis gura si mi-au spulberat orice indoiala : erau romance. Chiar imi pareau simpatice. La vederea unui lantisor una dintre ele afirma: ” vai draga dar ce preturi au astia p-aici in strainezia. nu vezi ca si la fatuca asta i-au picat ochii cand a vazut” ( tin sa specific ca eu inainte sa spuna am si uite asa am avut o seara “romaneasca”.

            Am ramas ca va povestesc despre ieri . Ieri adica Duminica seara am hotarat ca nu mai am chef de stat pe pat si studiat foi A4 in limba franceza … deja nu mai intelegeam nimic pentru ca imi statea mintea sa ies la plimbare, ceea ce am si facut. M-am imbracat repede si am iesit in statie sa prind busul spre Institutiile Europene din Strasbourg . Am luat busul cu nr. 30 si in 10 minute am ajuns. Le mai vazusem acum 4 ani, dar de data asta a fost altfel . Am avut timp sa le cercetez mai bine. Daca doriti niste poze sunt atasate in albumul public. M-am plimbat pe toate aleile din imprejurimile Consiliului Europei si ale Curtii Drepturilor Omului. Sunt niste cladiri superbe, asemanatoare cu niste nave spatiale. In lumina soarelui sunt ca niste stele cazute pe Pamant : pur si simplu S T R A L U C E S C !!

 N-a durat mult timp, si si-au facut aparitia norii deasupra noastra … Acum parca era Consiliul Norilor atat de multi s-au adunat. Ca la o sedinta In 5 minute au luat decizia in cadrul consiliului ca ar fi cazul sa se scuture si … a inceput sa ploua …. sa ploua si sa ploua …. si sa nu se mai opreasca. Problema era ca eram aproape de parcul L’Orangerie….ne-am adapostit langa casa Josephinei- sotia lui Napoleon. Si n-am pierdut ocazia sa arunc o privire in interiorul ei dar … era goala si in proces de restaurare. Ploaia incepuse sa bata spre noi si oricum ne udam asa caaa am iesit in ploaie si am inceput sa danseeez si sa cant. Tipic mie nu ? Aveti dovada la aceeasi rubrica cu poze. Era o ploaie divina la inceput: calda, moale, ca de catifea. Dar dupa dansul si saritul in balti, a venit partea proasta : incepuse sa fie rece, chiar frig. Oricum de data asta a fost chiar placuta ploaia. In sfarsit, a venit si busul si infrigurata am urcat. Pe un scaun statea o doamna mai ) ei … glumesc. Dar patrunse  apa, pana sub pat.

…. stau si ma intreb de multe ori : oare e chiar asa de frumos totul aici ? sau numai pentru noi e frumos, cei care am fost obisnuiti cu viata in Romania … intr-adevar exista si aici parti “rele” sa le spun asa cum ar fi : cartiere mai neingrijite si cersetori care culmea : nu sunt romani cum afirmau multi francezi oricum ar fi, in orice padure exista uscaturi, nu ? dar sa revin la subiectul “prima saptamana in Stras”. Au urmat cateva zile superbe, cu soare, cu chef de viata timp in care am mers la scoala si am inceput procesul de integrare in anturaj. La inceput mi se parea o clasa unita, fara sa fie diferente dar cu cat am inaintat in timp mi s-au dezvaluit si alte lucruri : sunt doua grupulete sa le spun asa. Cei cu bani … si cei care sunt mai modesti sau cel putin nu arunca cu bani in stanga si in dreapta. Culmea e ca in mod normal as fi in a doua parte a clasei, dar cei din prima parte ma cheama cu ei peste tot, in pauza de masa, in pauzele dintre ore … dar eu nu sunt ca ei. Am observat ca aici fumeaza multi … foarte multi cu toate ca tigarile costa in jur de 5 euro. Atat de bine ma simt cu cei mai modesti. Sunt atat de simpatici si de amuzanti Este un aspect foarte interesant : rolul meu. Sunt la mijloc pentru ca nu pot sa fiu nici cu “crema societatii” si nici cu “copiii” sa le spun asa … Eu stau deoparte de multe ori si ma uit la fiecare grup si le caut lucruri in comun dar nu le gasesc. Sunt atatea diferente de caractere, de discutii, de placeri, desi sunt de aceeasi varsta in general. Acum il inteleg pe profu de istorie din generala cand ne spunea ca e atat de placut sa stai deoparte si sa privesti doua grupuri care apartin aceleiasi clase si care sunt atat de diferite. Si nu doar la nivel de grup ci si la nivel de caracter. Fiecare are ceva al lui, ceva care ii dezvaluie oarecum interiorul.

       Primul weekend in Strasbourg. E ….. sambataaaaa !!! am dormit si eu pana la ora 9, dupa care m-am trezit ca aveam intalnire cu mama pe mess si nu o puteam rata ! Dupa ce i-am detaliat mamei cum a decurs calatoria si instalarea in camin, am pornit la cumparaturi fiindca avea sa vina Duminica si sunt inchise toate magazinele de la care iti poti procura ceva de mancare. Deci aveti grija daca veti avea ocazia sa veniti aici nu va lasati cumparaturile pe Duminica fiindca aveti sa mancati …… vederi ?! ) daa ! ca doar magazinele de suveniruri sunt deschise buun … am facut cumparaturi, am facut si curatenie in camera, am si lenevit putin … A … am uitat sa va spun ceva, dar sa nu radeti de mine. In fiecare dimineata cand ma trezesc primul lucru pe care il fac …. este sa trag perdelele si sa salut Catedrala Notre-Dame care v-am mai spus ca se vede din camera mea. Poate pentru ca mi s-a indeplinit dorinta de a o vedea in fiecare zi, dorinta care staruia inca de cand am plecat de acasa. Si uite asa a trecut sambata , terminand-se cu o plimbare in centru. Duminica la ora 10 am fost gata sa merg la biserica. La o biserica aproape de camin, care e crestina. ….. sau credeam eu asta ! cand ma pornesc eu hotarata si mandra ca m-am trezit devreme sa merg, surprizaaaa… usile inchise . Asa ca am pornit in cautarea altei biserici. Da de unde sa fie . Deci, m-am plimbat vreo doua ore prin centru, m-am si pierdut putin  dar cumva am descoperit ruta potrivita si am ajuns acasa din nou, unde am inceput sa imi aranjez hainele in dulap si toate lucrurile care aveau sa imi foloseasca in saptamana care urma. Camera a rezultat minunata, valizele s-au evaporat ( sub pat )  si arata de parca locuiam aici de ….  cateva luni. Parca fiecare lucru avea locul lui si era atat de potrivit totul . Trebuie sa specific ca fiind in zodia fecioarei, sunt o perfectionista, deci perdeaua nu poate sa stea stramb . Si uite asa m-am pregatit eu de saptamana a 2-a.

        Luni …. am avut ore de la ora 14 si evident ca am intarziat   angajatii retelei de transport erau in greva, iar tramvaiele erau arhipline si am ajuns mai tarziu in statia de autobuz, mai tarziu inseamna cu  2 minute, iar aici daca nu se intampla ceva iesit din comun cum ar fi o greva, sunt foarte punctuale “doamnele” tramvaie si zic “doamne” pentru ca isi fac aparitia in statie intr-un mod foarte elegant si stilat. Autobuzele la fel- sunt de o . Proful e foarte de treaba si non-conformist. Are un Harley … deci v-ati prins : e rocker .  Seara a fost loc de o raita prin supermarche Simply si de asemenea a fost timpul pentru mancare reala : pulpe de pui fripteee…. am lucrat in bucatarie in ritmuri romanesti ( aveam mp3-ul in buzunar cu melodii vechi romanesti ).  Seara inainte de culcare ca si dimineata … salut respectuos, Catedrala . Marti, cand m-am trezit la 6:40, afara- noapte. Nu imi venea sa cred cum arata Strasbourg-ul cand ploua. Parca e un oras in timpul razboiului. Totul e suparat, totul e negru sau cel putin gri; nici mirosul de paine care se simte in mod insistent si apetisant in apropierea brutariilor nu se simtea in acea dimineata teribila. Ajung in statie cu chiu cu vai, cu o palarie indesata pe cap pentru ca ploua torential, ca sa aflu de pe panoul de informatii ca tramvaiul A are intarziere …. nimic deosebit, greva continua. Cu chiu cu vai ajung in statia de autobuz, unde alta “bomba” explodeaza: autobuzul 70 nu functioneaza cu ocazia grevei. Grrr …. o sun pe Celine, colega mea favorita si imi spune sa ma intorc cu vreo 6 statii inapoi si sa iau autobuzul 19. Si va dati seama ca am intarziat din nou la scoala. Ajunsa la scoala, ziua aceea a fost cea mai urata. Nu stiu de ce dar nimic nu iesea bine . La ora 16 am iesit de la scoala si am ajuns acasa la ora 19. De ce ?! din cauza grevei. Ne-au dat jos intr-o statie indepartata( Ancienne Synnagogue Les Halles)  decat  unde trebuia sa cobor in mod normal (Etoile Bourse) si impreuna cu o colega si un coleg am pornit pe jos, printr-o ploaie rece de toamna cu grevistii pe langa noi si politia la fel. Va aigur ca era o priveliste care nu iti dadea o stare de liniste …. nici de teroare- sa nu exagerez dar oricum inima imi tresarea cand vedeam imaginea aceea cu politistii cu scuturi  ii inconjurau pe ) dar asa e … cand nu stii unde te afli e greu sa alegi la o intersectie si dupa legile lui Murphy – alegi  drumul cel gresit ! Acasa am facut un . Vreau sa va spun ca la ora de limba engleza sunt cea mai buna. Foarte putini francezi stiu limba engleza. Asa ciudat ma privesc colegii, iar in pauza vin si ma  intreaba de unde stiu engleza. Si intra in vorba astfel.  Ca mai mereu eu fac cate o gafa … asa mai draguta sau nu dar o fac … de data asta a fost … nici nu stiu cum. Sa va lamuresc , poate imi spuneti voi daca a fost nevinovata sau vinovata: eram la cursul de Drept si proful, tanar fiind ne vorbeste deschis, e foarte glumet insa si strict. Era aproape de ora 18 cand se termina ora, si el tot vorbea de zor despre constituirea societatii, iar eu incercand sa iau notite  m-am incurcat si vrand sa zic pe romaneste ceva … am zis “merde” care inseamna “shit” ) proful a vazut ca ramasesem in urma si a inteles de ce am zis si a zambit. Dar simteam cum imi iau foc obrajii si nu de la bluza rosie pe care am purtat-o in ziua cu pricina. C’est la vie ! se mai intampla. Uite-asa sambata a sosit din nou … iarasi cumparaturile de rigoare. Sa specific, este vorba de sambata asta. Am scurtat putin si am rasit peste cateva zile pentru ca au fost cam la fel: scoala, plimbari si studiu. Astazi, am invatat pe “faleza” cum ii spun eu locului meu favorit : pe malul Ill-ului. Era apusul soarelui , iar eu stateam si invatam pe mal, in compania lebedelor si a “sforaitului” ratelor da … ratele “frantuze” sforaie , sau canta… nu stiu exact. Inca nu am reusit sa fac distinctia dar de cum aflu am sa va spun. Pana atunci va doresc o noapte minunata pentru cei care dorm iar pentru cei care nu dorm le doresc sa aiba somn . V-am pupat ! sau … BISOUS ! in limbajul tinerilor : BIS ! ) paaaa

          01.Septembrie.2010 … camera 320, cladirea F – r.u. Paul Appell. Razele soarelui “frantuzesc” isi faceau  loc printre draperiile visinii si se hotarasera sa poposeasca pe patul meu, pe fata mea … era felul lor de a-mi spune “bonjour!!”… m-am trezit cu 5 norocul meu. Am coborat la capatul liniei, si m-am orientat  dupa statia de autobuz  si EVIDENT ca am mers in statia nepotrivita !!!!!!! Am cercetat harta de pe panoul din statie  care era farca scrisa in chineza … era incurcata tare iar  eu grabita, m-am uitat gresit prin urmare m-am urcat in alt autobuz.  Dupa vreo 3 statii, am realizat ca mai bine intreb soferul. L-am intrebat si mi-a explicat ca trebuie sa merg inapoi . Ceasul era deja 10:30, ora la care ar fi trebuit sa fiu la scoala in Amfiteatrul 4. De un calm foarte atipic mie, am mers inapoi in asteptarea busului 70. In gandul meu suna o voce tremuranda ” stai linistita, e doar prima zi” … DA !! si in prima zi – eu nu sunt PUNCTUALA ! A venit si autobuzul 70, am urcat, aceeasi voce “prezicea” statiile… pana la IUT Pasteur ( facultatea mea). Am coborat si am intrat in facultate…  surpriza ! Interiorul facultatii e metalic dar imbinat cu lemn si in loc sa iti ofere impresia de rece, de gheata … iti da impresia contrara: de caldura. Am urmat sagetile spre AMPHI 4. Auzeam o voce de Cursul a luat sfarsit, iar colegii mei noi s-au oferit sa imi prezinte facultatea. Am facut turul facultatii , dupa care a urmat un curs de limba engleza. Proful foaaaaaaaarte de treaba si foaaaarte simpatic. Ne-am uitat la un film prima ora, fara subtitrare ca sa invatam,iar apoi am lucrat pe niste exercitii. Am primit laude la final din partea profului pentru ca m-am descurcat cel mai bine.Din nou, colegii erau uimti Mi-a spus ca o cunoaste pe profa mea de engleza de la Tg.Mures si eram tare fericita ca are legatura cu tara mea Cam asa a decurs prima mea zi la facultate. La ora 16 s-a terminat ora de engleza si am pornit acasa unde trebuia sa ma intalnesc cu baiatul care imi imprumutase cablul pentru internet ca sa i-l inapoiez. Apoi am facut niste cumparaturi de la Supermarche Simply, la cateva stradute de caminul meu. Am ramas placut impresionata de colegii mei si de profesori. AAA … sa nu uit … ghiciti cum imi spun profii ?? F I O R I N A ) interesant… mi se mai zicea ” ceara “, ” cerasela”, tot felul de nume dar Fiorina, niciodata!  Am promis ca o sa o iau in ordine cronologica a evenimentelor si a zilelor dar nu ma pot abtine.

     Astazi, am venit acasa cu un coleg care venea in aceeasi directie , Alexandre. Si m-a tot intrebat cum ma cheama ptr ca nu reusea nicicum sa retina numele meu : cezara . Si din vorba in vorba mi-a zis in loc de Cezara , Sheraza ) motivul: se gandeste la Sheherazada . Funny, nu ? E greu pentru ei sa pronunte “ce” -ul nostru. Cam atat pentru azi … sunt obosita si mai am de invatat pentru ca maine se anunta un testulet si nu vreau sa il ratez Maine sper sa am timp sa mai scriu pentru ca vreau sa va povestesc o intamplare foarte amuzanta de la cursul de drept. V-am pupat si va doresc “une bonne soiree”.Bisous !

              Incep aceasta calatorie in trecut si totodata in prezent prin a va prezenta  o experienta zic eu- unica si anume : 5 luni petrecute in Strasbourg , Franta. Spun “o calatorie in prezent” pentru ca eu ma aflu in Strasbourg si am ajuns de o saptamana aici, prin urmare vor urma multe dezvaluiri  “calde”.

             ….in urma cu 8 zile am coborat din autocar pentru a doua oara in Strasbourg . Da, a doua oara. Prima vizita –  am fost in rolul turistului dezorientat care cauta Catedrala Notre Dame fara sa observe ca e in fata lui ,  iar acum sunt un “locuitor temporar”, poate o frantuzoaica pretentioasa si cocheta.

            De cand am pasit in autogara , un aer de libertate m-a intampinat incat nu imi venea sa cred ca in sfarsit dupa 26 de ore petrecute in autocar ( bineinteles cu popasurile de rigoare)  am ajuns la destinatie : STRASBOURG !

           Am fost  asteptata de catre un domn profesor de la “Universite de Strasbourg”, un domn foarte gentil, amabil si vorbaret…. problema era ca nu avea cu cine sa vorbeasca. Din doua motive : unu- eram atata de fericita si emotionata ca am ajuns incat nu auzeam si nu vedeam nimic in afara de numele orasului “Strasbourg”. Imi rasuna in minte ecoul cuvintelor spuse  de  prof:  ” bienvenue a Strasbourg, mademoiselle”. Cat de bine suna ” mademoiselle Cezara ” … DIVIN ! si revenind la al doilea motiv care era mult mai intens : eu nu stiam atat de bine limba franceza . Mi-era teama sa nu gresesc, sa nu spun ceva fara noima….

    Am ajuns la resedinta universitara “Paul Appell” unde am rezervat camera, m-am instalat la etajul 3 in cladirea F, camera 320. Primul lucru pe care l-am facut cand am intrat in camera a fost sa dau perdelele la o parte si sa vad ………… Catedrala Notre Dame !! Era exact cum imi doream si imi faceam planul de acasa : sa locuiesc la etajul 3 sa pot sa surprind mai bine orasul. Camera era de o curatenie iesita din comun. Dadea impresia de nou, desi fiind ERROR ! n-am stat pe ganduri prea mult, am asezat laptopul intr-un ghiozdan si am pornit spre camera fetei care ma indrumase mai devreme. Nu m-am invartit de vreo doua ori pana am detectat cladirea , cat apare un baiat care mi s-a adresat in limba franceza  daca ma poate ajuta cu ceva… cata amabilitate i-am explicat disperata  ca nu merge internetul si ca trebuie sa imi anunt familia ca am ajuns cu bine si ce credeti ?? a zis ca imi imprumuta el cablul de internet si parola. Nu imi venea sa cred ceea ce vedeam. Cata incredere, cata vointa de a ajuta… Daca nu era el … nici in ziua de azi nu aveam internet. Prima seara  in Stras a fost linistita din cauza oboselii dar si din cauza gandului ca sunt “acasa”.

Felicitări! Ai reuşit să îţi creezi un blog folosind serviciul gratuit oferit de Weblog.ro. Experienţa ta în blogging a început cu succes!

Acest prim articol a fost generat automat de sistem şi reprezintă un mic îndrumar cu privire la funcţionalităţile de bază pe care trebuie să le cunoşti pentru a adăuga, modifica şi publica însemnări în blogul tău. În general, poţi realiza aceste operaţii din meniul de Administrare. Pentru a intra în meniul de administrare trebuie să fii logat. Aflându-te pe blogul tău, intri în meniul de administrare a blogului dând click pe linkul “Administrare” din dreapta, sus.

Pentru a publica un articol nou urmează meniurile Administrare >  Articole > Adaugă.

Pentru a modifica textul unui articol scris de tine urmează meniurile Administrare > Articole > Modifică. Aici trebuie să alegi articolul pe care doreşti să îl alegi, să treci cu mouseul pe deasupra titlului şi să apeşi pe linkul Modifică de sub titlu. Tot aici poţi şterge un articol, apăsând pe linkul Trash de sub titlul articolului.

În pagina de scriere a unui articol nou sau pe care doreşti să îl modifici,  poti adăuga imagini apăsând pe prima pictogramă din dreptul textului Adăugaţi fişier media. Poţi adăuga o imagine din calculatorul tău apăsând pe tabul Din calculator. Dă click pe Selectează fişiere şi alege o imagine din computerul personal. Ai la dispoziţie spaţiu gratuit pe site-ul Weblog.ro pentru a încărca imaginile tale. De altfel, poţi adăuga o imagine de pe internet – tabul Din URL, indicând adresa la care se găseşte în câmpul URL imagine.

Poţi modifica aspectul blogului tău urmând meniurile Administrare > Aspect > Teme. Aici ai la dispoziţie o listă de câteva zeci de şabloane pe care le poţi încerca dând click pe ele. Se va deschide o fereastră care va simula aspectul blogului tău în contextul temei respective. Dacă îţi place acea temă şi doreşti să o aplici, apasă pe linkul de Activare aflat în colţul superior drept al acestei ferestre. Dacă nu vrei să alegi acea temă, apasă pe linkul “x” din colţul superior stâng.

Dacă tema aleasă îţi permite, poţi schimba imaginea din antet (header) din meniul Administrare > Aspect > Antet personalizat.

Dacă ai întrebări sau doreşti ajutor, te rugăm să ni te adresezi pe blogul adminului sau trimite-ne e-mail la adresa contact@weblog.ro.

Nu uita că la Weblog.ro poţi publica articole extrem de simplu, prin e-mail.

Happy blogging!